Unul din marii actori ai Clujului, Septimiu Sever, intrat într-un nedrept con de umbră a împlinit anul acesta 90 de ani departe de ţară, în Canada, unde a emigrat împreună cu soţia sa în 1971. Septimiu Sever, născut la Turda, în 30 aprilie 1926, absolvent al Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucurşsti, clasa Marioara Voiculescu, un alt june prim al artei dramatice din România.

Cu numele celui de-al 21-lea împărat roman, Septimiu Sever a avut o carieră frumoasă pe scenele şi peliculele româneşti, jucând alături de actori care au marcat teatrul precum  Lucia Sturdza-Bulandra, Ştefan Ciubotaraşu, Clody Bertola, Fory Etterle,  Mircea Albulescu, Tantzi Cocea, Viorel Branea.

Mulţi îşi amintesc de frumosul şi talentatul Septimiu Sever, jucând pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca în spectacole memorabile, puse în scenă de un regizor al cărui nume este rostit cu caldă admiraţie, Vlad Mugur.

Întrebat cu ocazia împlinirii a vârstei de 88 de ani despre cariera sa, Septimiu Sever a povestit despre felul în care a ajuns student al Conservatorului Regal de muzică şi artă Dramatică.

„Acolo s-a-ntâmplat cel mai mare eveniment din viaţa mea. Am întrebat-o pe mama mea „ Ce să fac eu acum?” „Nici o problemă, domnul Vaghiura ţi-a adus o vioară. Te duci cu vioara să dai examen”. Dacă a zis mamam mea, mă duc, învăţ vioară, ce să fac. Şi m-am dus să dau examen la conservator. Eelvii de acolo m-au întrebat, „Ce faceţi,aveţi un monolog?”. Eu nu ştiam ce-i aia monolog. Zic, „da”. (...) M-am dus cu vioara în mână, învăţasem o bucată „Tristă duminică”, „Sobre dimanche”(...) Toată lumea în comisie se întreba „ce-i cu ăsta, e nebun, ce e? „Un moment, zice Mihail Jora, directorul Conservatorului. Aici nu e examenul de vioară, dar, un moment, avem nevoie de dumneata”. Eu am rămas, aşa, „Cum aveţi nevoie de mine?”. „Mâine vii aici şi înveţi o poezie şi ai s-o spui pentru toată lumea care e aicea”. Eu nu cunoşteam lumea care era în comisie plus 40 de spectatori.

 Am ieşit din clasa unde am scârţâit un pic la vioară şi un domn m-a urmat. Era spectator şi mi-a zis „Tinere, vino la mine diseară la teatru!”. Mă uitam cine e ăsta. Era un mare actor, Costache Antoniu. M-am dus la el la teatru şi mi-a spus „Înveţi Oltul”. Avea nişte volume pe masă printre care era şi unul de Octavian Goga. M-a învăţat să spun „Oltul”. „Eşti transilvănean”. Am spus „Oltul” după care comisia m-a aplaudat. „Avem nevoie de un june-prim ca dumneata!”.

Au urmat anii de studiu şi apoi de teatru şi film. La Cluj a jucat în regia lui Vlad Mugur spectacole de neuitat pentru cei ce au avut norocul să le vadă. În „Constructorul Solness”, de Henrik Ibsen, cu premiera în 31 decembrie 1964 a  jucat alături de regretaţii Melania Ursu, Silvia Popovici, George Motoi şi alţii. Tot cu Vlad Mugur ca regizor, alături de Victor Tudor Popa, Septimiu Sever a urcat pe scenă în spectacolul „Nimic nu se pierde”, de Ionel Hristea, împreună cu Silvia Popovici, Silvia Ghelan, Aurel Giurumia, Gheorghe Cosma sau în „Cezar şi Cleopatra” a lui G.B.Shaw.

Memorabile rămân spectacolele în care Septimiu Sever recita poezie, iar cei ce l-au văzut pe actuala scenă a sălii „Auditorium” de la Casa Universitarilor şi-l amintesc recitând „Scrisoarea III” a lui Mihai Eminescu de tremurau de emoţie şi sală şi spectatori.

Cu o bogată carieră profesională şi în Canada, Septimiu Sever ajucat mai departe teatru şi film în limba franceză, dar a continuat şi cariera didactică începută la Bucureşti, ca asistent a lui George Vraca la Istitutul de Artă Teatrală şi Cinematografică.

Lui Septimiu Sever i-a fost acordat titlul de Artist Emerit, este laureat al Premiului de Stat şi medaliat cu Meritul cultural.

Alice Valeria Micu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here